Pe scara vietii ne intampina mereu cate o treapta (sigur am citit pe undeva chestia asta :)). Prima si probabil singura pe care aproape toti pasim cu lacrimi si o lasam in urma cu bucurie in suflet este caminul/gradinita. Nu stiu ce gandesc copii, nu mai tin minte prima zi de camin dar imi aduc aminte multe bucurii, prieteni, buline rosii, doamnele ce ne rasfatau, veselia cu care ne intampinam parintii dupa-amiaza. Acuma sunt convins ca si cu ochii plansi, cu teama si neliniste in suflet copiilor le este mai usor decat noua, parintilor, care intelegem ca incepem sa-i pierdem de langa noi putin cate putin.
Un comentariu:
bine zici!
Trimiteți un comentariu